Cadente in muzica psaltica bizantina


         Ca si limbajul vorbit, linia melodica comporta, pentru logica sa de constructie formala o serie de intreruperi strans legate de punctuatia gramaticala, intreruperi denumite generic cadente.        
     Prin cadenţă înţelegem repausul ce se face în cântare, pe diferitele trepte ale scării.
    Cadenţele în muzică au acelaşi rol pe care îl arc punctuaţia în scriere. Ele sunt de patru feluri:
1. Semicadenfa, corespunzătoare în punctuaţie cu virgula, este oprirea sau repausul pe treapta a V-a a scării în care este scrisă cântarea.
2. Cadenţa imperfectă este repausul pe treapta a IlI-a sau pe alte trepte, în afară de treptele I şi a V-a. Ea corespunde în punctuaţie cu virgula sau câteodată, după text, cu punctul şi virgula.
3. Cadenţa perfectă este repausul pe treapta I-a şi corespunde în punctuaţie cu punctul şi virgula sau chiar cu punctul, când se află la sfârşitul frazei, în cuprinsul cântării.
4. Cadenţa finală este repausul făcut tot pe treapta 1, însă la sfârşitul cântării, corespunzând întotdeauna cu punctul final.
    Cadentele difera de la un glas la altul prin incadrarea special intr-o scara specifica fiecarui glas si difera si in functie de tactul cantarii.

        Observaţii asupra cadenţelor şi a tactelor recitative şi papadice

    Repausul produs de cadenţe pe diferitele trepte ale scării se însemnează printr-o notă cu durată mai lungă de o bătaie, adică având un semn timporal de prelungire (clasma, apli etc.) şi fiind urmată de mărturia respectivă.
    Cadenţele împart cântarea în propoziţii, fraze şi perioade muzicale. Regulile formării diferitelor cadenţe se vor vedea la fiecare glas în parte, după tactul în care este scrisă cântarea. Cu ajutorul cadenţelor, vom putea deosebi între ele două glasuri care întrebuinţează aceeaşi scară şi au aceeaşi tonică. De exemplu, glasurile I şi al V-Iea, care au aceeaşi scară diatonică şi aceeaşi tonică, se deosebesc prin cadenţele imperfecte şi finaler.
    Cele arătate mai sus în privinţa cadenţelor se aplică însă numai la cântările scrise in tactul stihiraric şi irmologic, căci tactul recitativ nu formează cadenţe propriu-zise, ci se întrebuinţează numai la recitarea stihurilor ce precedă stihirilc anumitor cântări de la Vecernie şi Utrenie, în isonul tonicei glasului respectiv. De asemenea, nu vom întâlni la studierea glasurilor reguli pentru cadenţe nici în tactul papadic.

Muzica psaltica - Gramatica muzicii psaltice - Lecţii interactive cu exemple




Valid XHTML 1.0 Transitional