Cadente in muzica psaltica bizantina
Ca si limbajul vorbit, linia
melodica comporta, pentru logica sa de constructie formala o serie de
intreruperi strans legate de punctuatia gramaticala, intreruperi denumite
generic cadente.
Prin cadenţă înţelegem repausul ce se face în cântare, pe diferitele trepte ale scării.
Cadenţele în muzică au acelaşi rol pe care îl arc punctuaţia
în scriere. Ele sunt de patru feluri:
1. Semicadenfa, corespunzătoare în punctuaţie cu virgula, este oprirea sau
repausul pe treapta a V-a a scării în care este scrisă cântarea.
2. Cadenţa imperfectă este repausul pe treapta a IlI-a sau pe alte trepte, în
afară de treptele I şi a V-a. Ea corespunde în punctuaţie cu virgula sau
câteodată, după text, cu punctul şi virgula.
3. Cadenţa perfectă este repausul pe treapta I-a şi corespunde în punctuaţie cu
punctul şi virgula sau chiar cu punctul, când se află la sfârşitul frazei, în
cuprinsul cântării.
4. Cadenţa finală este repausul făcut tot pe treapta 1, însă la sfârşitul
cântării, corespunzând întotdeauna cu punctul final.
Cadentele difera de la un glas la altul prin incadrarea
special intr-o scara specifica fiecarui glas si difera si in functie de
tactul cantarii.
Observaţii asupra cadenţelor şi a tactelor recitative şi papadice
Repausul produs de cadenţe pe diferitele trepte ale
scării se însemnează printr-o notă cu durată mai lungă de o bătaie, adică având
un semn timporal de prelungire (clasma, apli etc.) şi fiind urmată de mărturia
respectivă.
Cadenţele împart cântarea în propoziţii, fraze şi perioade
muzicale. Regulile formării diferitelor cadenţe se vor vedea la fiecare glas în
parte, după tactul în care este scrisă cântarea. Cu ajutorul cadenţelor, vom
putea deosebi între ele două glasuri care întrebuinţează aceeaşi scară şi au
aceeaşi tonică. De exemplu, glasurile I şi al V-Iea, care au aceeaşi scară
diatonică şi aceeaşi tonică, se deosebesc prin cadenţele imperfecte şi finaler.
Cele arătate mai sus în privinţa cadenţelor se aplică însă
numai la cântările scrise in tactul stihiraric şi irmologic, căci tactul
recitativ nu formează cadenţe propriu-zise, ci se întrebuinţează numai la
recitarea stihurilor ce precedă stihirilc anumitor cântări de la Vecernie şi
Utrenie, în isonul tonicei glasului respectiv. De asemenea, nu vom întâlni la
studierea glasurilor reguli pentru cadenţe nici în tactul papadic.