DESPRE TACT
(mişcare sau tempo)
 
In muzica bisericeascã psalticã, tactul sau mişcarea este de feluri şi anume:

1. Tactul papadic (adagio, largo) care se înseamnã cu un T avand deasupra diargon şi aratã o mişcare foarte rarã, intrebuinţatã mai ales în heruvice şi chinonice.

2. Tactul stihiraric (andante, larghetto) - o mişcare liniştită, moderată, calmă; acest tact dezvolta pe lângă formele de tip silabic, o seama de forme de tip melismatic, cu prelungiri decente ale vocalelor, făcând textul înţeles. Se înseamnã cu un T având deasupra argon.
Exemple de cântări în tactul stihiraric: Doamne strigat-am, stihirile, dogmaticile glasurilor, laudele, slavele laudelor ş.a.

3. Tactul irmologic (moderato şi allegretto), adicã potrivit şi repejor, se înseamnã cu un T având deasupra gorgon şi se
intrebuinţeazã în felul urmãtor: 

a) în tactul irmologic (moderato) se cântã, în general, troparele Invierrii, ale praznicelor, ale sfinţilor, irmoasele canoanelor, precum si alte cântãri de la Vecernie şi Utrenie, care se potrivesc cu această miscare;

b) în acelaşi tact irmologic, însă în varianta numitã „grabnic" (allegretto), se cântã în general catavasiile, troparele canoanelor, precum şi alte cântări care se potrivesc cu aceastã mişcare.

4. Tactul recitativ - se înseamnã cu un T având deasupra un digorgon şi arată cã execuţia trebuie sã se apropie de o vorbire cântată (recitativ). Tactul recitativ presupune o mişcare liberă, declamatorie, apropiată de cadenţa vorbirii (parlando).
Acest tact se utilizează în cântarea liturgică a preotului sau diaconului la ectenii, ecfonise, citirea Apostolului şi a Sfintei Evanghelii, la citirea acatistelor sau în recitativul stihurilor care introduc o stihiră.
 

Muzica psaltica - Gramatica muzicii psaltice - Lecţii interactive cu exemple